Cetateanul Bris

Acasa

2008-01-31T05:20:00.000-08:00

Bine ati venit?...

Am creat acest blog cu intentia de a pune in el tot ce-mi trece prin cap, prin urmare vor fi uneori momente jenante...:)

Asta-i situatia.

Eu insa, cu siguranta ma voi distra de minune!...:)

Daca sinteti de acord cu termenii, semnati aici ................
si incepeti derularea programului.

Vizionare tulburatoare!...

Poze

2008-01-12T07:26:00.001-08:00

Brasov

Virful Rosu, Bistrita Nasaud

Tot acolo

Tot acolo

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului, toamna, 2007

Revelion 2008

In fata Plaza Romania si a... numelui meu. Bucuresti (2007)

La Motoare. Bucuresti (2007)

Muntii Rodnei - Revelion 2008

Filmele mele

2008-01-11T05:27:00.000-08:00

Partea 1

Partea a 2-a

Ciinii mei

Cartea maica-mii

2008-01-11T01:40:00.001-08:00

AS. Din motive de contract, nu putem publica, deocamdată, cartea şi de aceea ne-am hotărât să scriem pe blog unele capitole.

De asemenea, trebuie să vă spunem ca ceea ce veţi citi dumneavoastră acum este destul de schimbat faţă de varianta pe care am dorit s-o publicăm iniţial, pe care am dat-o realizatorilor emisiunii şi despre care n-am primit nici o veste nici pină acum (albă sau neagră).

Ah! Ah! TV – mon amour pour toujours (?!)

Aşa spun (fără paranteză) cei mai mulţi îndrăgostiţi de programele TV, şi mai ales, cei îndrăgostiţi de programele unor reality show-uri, gen cel la care am participat şi noi, după cum mi-am dat seama de jumătate de an încoace.

Cu bune sau mai puţin bune, cu bucurii sau cu lacrimi, cu împliniri (a se citi câştigarea concursului) sau regrete (gen „De ce am făcut aşa şi nu invers”), noi, toţi cei care am colaborat (mai mult sau mai puţin) la realizarea unui reality show cu ceva succes (a se citi telespectatori curioşi), vom rămâne legaţi unii de alţii (concurenţi sau realizatori) pe mult timp de-acum încolo.

Doar talk show-rile politice mai pot atrage atâtea pasiuni câte au fost în cazul emisiunii noastre şi la care, mai-mai să se ia lumea de păr (metaforic vorbind) atât cei din spatele televizorului, cât şi cei din faţa lui.

Un nou început pentru concurenţi şi un nou început pentru realizatori şi aceasta, ca orice noutate, atrage atenţia şi naşte discuţii, discuţii şi chiar pasiuni.

Prin capitolele care vor urma, vom detalia momentele cele mai importante din emisiunea noastră, vom portretiza personajele acestui reality show, vom puncta întâmplările care au marcat evoluţia concurenţilor şi vom descrie o parte din sentimentele trăite de noi toţi timp de mai multe luni.

Personajele casei băieţi, fete, mame au plâns au râs, au intrat în conflicte, unii dintre ei chiar s-au iubit şi au arătat o faţă umană şi un aspect al unei realităţi în care mulţi dintre telespectatorii noştri se puteau regăsi.

Structura cărţii are, printre altele, următoarele capitole:

Prima impresie; Începutul începutului; Primele bâlbâieli în direct; Începutul procesului de cunoaştere; Lista de cumpărături; Secretul lui Bris; R – fata mea de suflet; D – prima mea recomandare pentru Bris; L – mireasa săptămânilor; Telefonul telespectatorului; Sărbătorile casei: aniversări şi onomastici; Ce-a fost şi ce m-am aşteptat să fie; Seara învingătorilor; Despărţirea – bucurie, teamă şi regrete; Ziua cea mai lungă.

22.01.2008

Prima impresie

,,Mare e grădina lui Dumnezeu şi mulţi sar gardul, chiar dacă porţile-s deschise’’ – aşa aş fi zis despre ceea ce am făcut eu în ultimele trei luni de zile, dacă era altcineva implicat în tot ceea ce s-a întâmplat, adică să merg la o emisiune T.V. de mâna cu băiatul meu. Oare pentru ce?!...

Aventura nu-mi este pe plac (aventura în sens de întâmplare provocată de mine), nici acum şi nici când eram la 20 de ani, dar n-aş spune că n-am făcut lucruri care pot fi incluse în ceea ce numesc alţii în general ,,întâmplări aventuroase’’, pentru că aşa a vrut destinul, vorba lui R.

Cine este R? Unul dintre cei cinci tineri cu gând de experienţă publică prin TV pentru a-şi găsi mireasa. Adică R, B, C, D şi I, cinci flăcăi diferiţi din multe puncte de vedere, dar şi asemănători din unele; cum ar fi interesul pentru publicitate... şi iar publicitate. Că aşa e astăzi, dacă nu te ştie lumea de pe sticlă n-ai succes în viată. Că e fals, rămâne să demonstrăm noi, adică eu şi Bris, în ceea ce urmează.

Noi, mamele, suntem tot aşa de diferite ca şi fiii noştri, adică o bunică şi patru mame, care au în comun dragostea pentru băieţii lor. Cele mai înfocate susţinătoare ale copiilor lor, fiind cele care au un singur fecior; M, G, F.

Asta nu înseamnă că E sau B nu-şi iubesc odraslele. Doar că primele trei trăiesc, respiră şi privesc lumea doar aşa cum cred ele că vor R, C sau B.

Aşa că ei au spus ,,Hai să mergem la concurs, iar ele, mai că nu, mai că da, până la urmă –hai !

Iată-ne ajunşi noi doi (eu şi Bris) într-o cameră de hotel, în plină iarnă, într-o izolare totală pentru că nu aveam voie să comunicăm cu nimeni; jos bagajele (haine, pantofi etc), jos telefoanele, pixurile, creioanele sau hârtiile. Toate au devenit obiecte... prohibite. De ce? Vom vedea (vorba ceea ,,O să vedeţi !’’).

Nu ştiu cum a fost plecarea de acasă a celorlalţi concurenţi, dar la mine şi la Bris a fost jale! Am avut pe cap atâtea treburi de făcut într-un timp atât de scurt, încât totul a fost în viteza....luminii: acte, câini, casă, bagaje şi mai ştiu eu ce !

Mai târâş, mai grăbiş facem şi bagajele (cică 4 valize mari şi 2 mici !). Aşa ni s-a spus la telefon. Ce-om pune, Doamne, în ele că eu trebuie să-mi caut lucrurile şi-n lăzile pline din balcon încă de când cu mutarea, punct...!

Scoală dimineaţa pe la 4 (ce plăcere!), lasă mâncare la câini pentru o săptămână şi cheamă taxiul (ne face morală că nu are unde pune valizele, fiecare e şef la locul lui de muncă...), şi...la drum în marea aventură de la televizor.

29.01.2008

Pentru mine era ca o plecare de o săptămână cel mult, după care credeam că mă voi întoarce de unde am venit (auzisem eu ceva de nişte rezerve, care se vor întoarce acasă repede, repede).

Când colo, ce să vezi?! Gătiţi, pudraţi (a fost o mare plăcere pentru mine – mai ales că ma dureau ochii), după ore de aşteptare şi iar aşteptare prin hotel (pe hol), în maşină, ajungem la destinaţie; adică în casă. Semnificaţia acestui cuvânt este mai largă aici, pentru că în casă intram şi nu mai ieşeam până... nu se ştie când.

Am intrat a doua. Prima a fost G. Intru şi mă întâmpină o doamnă frumoasă şi... înaltă ! Îmi arată casa ca o gazdă ce era de o jumatate de oră.

Iau cunoştinţă cu interiorul unei case în care nu se ştie cât voi sta, sper cu folos. Un living spaţios, jumătate în culori pastelate pentru fete şi cealaltă jumătate în culori de soacre – poame acre, iar peretele de la soacre, am aflat mai târziu, dă în livingul băieţilor (de câte ori am vrut să-l dărâmăm mai târziu... atât noi cât şi fetele). Dormitoarele aveau, evident, camere de luat vederi, ca şi restul spaţiilor de altfel, iar în faţa livingului era o mică grădină cu un gărduţ care unde credeţi că dădea ? În grădina băieţilor. Peste acest gard dădeam noi oalele cu mâncare, brichete, ţigări şi tot de ce mai aveau unii sau alţii nevoie.

Să revin la seara intrării noastre în casă, când tot aşteptarea a fost principala ocupaţie, dar şi cunoaşterea celorlalte mame şi fete. Intră următoarea mamă. Vorbeşte, vorbeşte (Doamne, ce mai vorbeşte !).

Aici am avut prima satisfacţie, va fi cineva care va vorbi mai mult decât mine. Ura!

B îmi făcuse un fel de instruire pe drum (în tren): ,,Mami, te rog, să nu vorbeşti numai tu, mai lasă şi pe alţii; vezi să nu jigneşti, după cum ai obiceiul, atunci când nu-ţi place cineva. Ai răbdare, aşteaptă să vezi ce se mai întâmplă, nu te ambala din prima’’.

Taci, că-i bine! Am pe cine să las la înaintare, pe M, adică pe V (,,Pe mine mă cheama V – dacă îmi ziceţi M, după cum scrie pe ecuson, s-ar putea să nu vă răspund. Am venit aici ca băiatul meu să cunoască o fată care să nu ştie nimic despre el. Dacă le strălucesc ochii când se întâlnesc, înseamnă că fiecare şi-a găsit perechea’’).

Au mai venit E şi B. După umila mea părere, vor fi probleme de comunicare cu G (se exprimă autoritar, poate fară să-şi dea seama şi are nasul pe sus).

Curiozitatea mea însă era pentru momentele următoare, când veneau fetele. Au început una câte una până la o oră târzie, înspre dimineaţă.

La sfârşit, dezamăgire totală, pentru început n-am ce să-i recomand lui B. Vom vedea.

Înainte ,,să văd’’, G face destăinuiri: ,,Una dintre fete a fost iubita băiatului meu timp de doi ani. S-au înscris fiecare separat, când am aflat, am vrut să mă retrag, dar era prea târziu.’’

06.02.2008

Eu am luat foc pe dinăuntru, iar M pe dinafară. A început ,,spectacolul’’. Aceasta era prima nemulţumire de substanţă. În contract scria că nu trebuie să se cunoască unii cu alţii, nici fetele între ele, nici băieţii între ei şi cu atât mai puţin băieţii cu fetele, d-apoi să fi fost iubiţi. Începe circul.

Mă uit în jur şi încep să înţeleg că orice spun şi orice fac se aude şi se vede. ,,Controlează-te, madam’’, îmi zic în barbă şi mă controlez.

Dar nu mai pot fi spontană, nu mai pot râde din suflet şi cu toată gura, nu-mi permit glume acide, spumoase şi devin, în consecinţă, insipidă, ciufută, acră şi... ,,profesoară’’.

Înspre dimineaţă, ne hotarâm să ne culcăm, dar surpriză, lumina (şi ce lumină !) nu se stinge decât atunci când suntem toate în pat şi timp de zece minute nu vorbim.

Pe scurt, sunt terminată. Lumina este inamicul meu atunci când vreau să dorm. Din cauza ochilor mei (ce ochi !!) sensibili şi defecţi a început acţiunea ,,Cordonul’’, adică îmi pun peste ochi cordonul de la halat în aşa fel încât să nu mă deranjeze (adică să nu mă strângă), dar să-mi apere şi ochii de lumină.

Începe procesul de cunoaştere dintre mame şi dintre mame şi fete.

N-am timp însă pentru panseuri filosofice pentru că vine ziua mea şi... surpriză, sunt sărbătorită cu tort, şampanie, flori, cadou.

N-am trăit din plin momentul de aşteptare şi de pregătire a sărbătoririi mele pentru că atunci când eram în aşteptarea surprizei, M începuse acţiunea de “poveşti din copilărie, adolescenţă, maturitate, din viaţa ei şi a tuturor neamurilor ei.”

Am cântat, dansat, râs, dar şampanie n-am băut pentru că... nu mai era.

13.02.2008

Începutul începutului

Într-o dimineaţă rece, aspră, cu un tren à la brişca lui Dandanache (“zdronga, zdronga” etc) – nenea Iancu, săracu’, are o vorbă pentru oricine şi pentru orice – cu patru valize mari şi două mici à la Chiriţa lui Alecsandri, pornim în necunoscut noi, un băiat tomnatic şi divorţat, mereu dornic de aventură (Doamne, cu cine seamănă, oare ?!...) şi o mamă cu ceva nelalocul lui dacă a acceptat “oferta” fiului.

Noroc că dăm cam des plânsul în râs (adică ne cam hlizim de orice), că altfel nu ne-am fi putut înţelege eu şi Bris, două cuţite tăioase, personalităţi puternice, încăpăţânate cât cuprinde şi inflexibile (eu la propunerile lui şi el la ale mele), dar atât de mult ţinem unul la altul (cum e şi normal) încât ne călcăm pe mândrie şi acceptăm şi astfel de provocări.

Pentru că eu n-am prea avut timp să mă gândesc la aceasta, să-i zic acţiune, două persoane apropiate mie m-au influenţat decisiv să plec să mă fac... vedetă (vorba lui Teofil).

Una a fost Silvia, sora mea, care ştia tot despre noul canal de televiziune în prag de a se deschide (“Ce mai stai, pleacă, sunt bogaţi, sigur nu vei veni cu mai puţin de o sută de milioane acasă chiar dacă n-ai să câştigi premiul cel mare”), iar a doua persoană a fost fratele meu Teofil. N-aş spune că nu am fost plăcut surprinsă şi de cei care au făcut interviurile.

Tare mult m-a deranjat, în această primă deplasare, aşteptarea, dar nu vreau să fac o filosofie pe această temă, că ar însemna “să curăţ puşca şi să vorbesc prostii”, vorba iepuraşului din bancul bine ştiut şi ca să pot trece mai departe spun că la aşteptare se adaugă şi secretomania tot aşa de enervantă, ca să nu spun acum oare cum de C, L şi G se cunoşteau dinainte, la ei n-a lucrat secretomania?

22.02.2008

Mama G

Începe organizarea casei, adică cine găteşte, cine face curăţenie cine, cine etc. Îmi spun părerea: fiecare să facă ce-i place, să mănânce când vrea, ce vrea şi cum vrea, şi să-şi spele propria farfurie şi furculiţă, pahar etc. sau să ne împărţim în echipe. Ţi-ai găsit! G vrea să facem noi, mamele tot ce se poate face pentru că ,,bietele fete sunt nişte copile şi nu trebuie să se obosească sau să-şi strice unghiile”. La aşa idee, am rămas interzisă, adică cum? Ele au venit aici să se mărite şi noi, soacrele trebuie să le servim ca şi cum ar fi în staţiune ? Total fals.

Au fost multe ,,discuţii’’ (a se înţelege certuri) pe această temă. Ne-am ,,bâlbâit’’ vreo săptămână, gătind care cum voia, apoi iar ne-am certat şi până la urmă a rămas... ca-n tren, nimeni nu înţelegea nimic.

E. s-a exprimat clar, că n-a venit la cratiţă, eu cam tot aşa, iar G. tot încerca din varful nasului ei dictatorial să ne pună la punct, bineînţeles fără succes.

Prima înfruntare am avut-o cu G. pe tema de mai sus, a gătitului, ne-am mai înfruntat în legătură cu lista cumpărăturilor şi cam atât. Cu toate astea, G. are un fond bun, este mămoasă cu toată lumea, generoasă şi bună în profunzime. Mai face ea... discriminări, dar fără să le ducă până la capăt cu răutate, le pierde pe parcurs. Bunica îi zicea “coconoasa de G.”, tocmai pentru că avea un aer de superioritate când îi privea pe cei din jur. Cunoscând-o bine mai apoi, mi-am dat seama ce femeie deosebită este, în ciuda aparenţelor, de femeie cu nasul pe sus. În primul rând este generoasă, împarte ce are şi cu alţii. Aşa mi-am şi explicat, mai târziu, această atitudine ocrotitoare, pe care o avea cu toate fetele din casă. Va fi o soacră mai ceva ca o mamă şi de aceea le era atât de greu fetelor să o propună pentru eliminare. La început, credeam că o face pe “buna”, dar m-am convins în cele două luni cât am stat în casă, că aşa este ea cu adevărat. Nu mai vorbesc de frumuseţea ei deosebită, de eleganţa ei impunătoare, fiind mereu preocupată (ca orice femeie) de felul cum arată.

Aşa trebuie să fie o adevărată doamnă şi G. este.

28.02.2008

Primele bâlbâieli în direct

Trecuse ceva timp de când eram în casă şi n-aş spune că mi-era rău, dar nici prea bine. Încercam să-mi adaptez programul meu la cel al casei. Adică să mă culc mult după 12 noaptea, să încerc să dorm cu lumina aprinsă, cu gălăgie, forfotă şi cu multe alte neajunsuri. Au început emisiunile de prânz (13:30) şi trebuia să fim fresh la această oră şi mai ales să ne stăpânim pornirile certăreţe care începuseră să apară la orizont din ce în ce mai des.

În prima săptămână am spus vrute şi nevrute, încât am fost foarte, chiar foarte surprinsă să aflu că toate astea se dau pe post. (nu pentru noi, ci pentru telespectatori); anumite scene nu erau prea avantajoase nici pentru mine dar nici pentru alţii. De exemplu: ,,D-na Felicia, v-aţi exprimat că D. nu v-ar plăcea pentru Bris, pentru că n-are sâni şi are faţa prea albă în contrast izbitor cu părul prea negru şi cret’’ .

Am rămas, pe moment, fără replică. Am dat în bâlbâială şi am încercat o ieşire din impas. Nu-mi amintesc nimic din ce-am spus atunci, eram într-o mare încurcătură. ,,D-na Felicia, v-aţi exprimat că nu vă place niciuna dintre fete pentru Bris !’’.

Halt ! Am dat-o în bară! Da, mă exprimasem aşa, sau mai ştiu eu cum, dar nu în sensul că fetele ar fi urâte, ci pentru că niciuna nu s-ar potrivi cu Bris.

Am început procesul de investigare a împrejurimilor (vezi dormitorul fetelor şi grădina) şi, mai ales de cunoaştere a fetelor. N-am prea intrat în vorbă cu ele, doar le studiam de la distanţa şi... ce să vezi?!

08.03.2008

L. - Mireasa săptămânilor

Pe unde umblam, pe unde mă întorceam, dădeam tot de L.. Ea ştia mereu unde să fie şi pentru ce. Oricine era servit promt şi la obiect cu orice îşi dorea: un pahar cu apă, o manichiură sau pedichiură, un pieptănat sau orice, orice. Bravo!

Aşa am început s-o plac pe această fată, în ciuda a tot ce aflasem despre ea, în legătură cu C. şi G.

N-am ştiu nimic despre certuri între fete până foarte târziu. Evident că L. voia supremaţia, şefia în casă şi dă-i şi luptă şi luptă încă de la început cu toate armele avute la îndemână, dacă nu inventate, adunate şi chiar furate de la altele pentru a le pune în slujba sa (a se vedea ultimele acţiuni, venirea L. şi reîntoarcerea lui C.).

Este înaltă (“lunganca” – aşa i-a zis o mamă), frumoasă, cu forme artistice (adică picioare lungi, talie subţire, sâni frumoşi, gât de lebădă, etc), cu o construcţie a feţei interesante şi mereu îmbrăcată cu gust, chiar şi când dădea cu aspiratorul. L. atrage, şi va atrage privirile oricui.

Abia atunci când mi-a spus Bris că n-ar face un cuplu cu ea, chiar dac-ar rămâne singuri în concurs, mi-am întors privirea şi spre interiorul ei, constatând, încet – încet, că Bris avea dreptate.

Am întrebat-o în prima săptămână, dacă-l mai iubeşte pe C. Mi-a răspuns că este pregătită să meargă mai departe, pentru că între ea şi C. nu mai este şi nu va mai fi nimic. După această discuţie, i-am transmis lui Bris mesajul cum că L. ar vrea să-l cunoască. Bris mi-a zis că nu are încredere în ea, că este alunecoasă şi că te-ar înşela ţinându-te de mână.

Însă eu, recunosc, am apărat-o şi-am susţinut-o încă mult timp pe această fată. Cam până când a fost “judecata lui Bris”.

17.03.2006

De asemenea, mult mai târziu, când s-a dat... în cuplu cu D., mi-am pus multe întrebări în legătură cu afectuozitatea (până peste poate) ei pentru D., ca să nu mai vorbim, că nu peste mult timp, îl iubea iar înfocat pe C.

Aşa o fi, pentru că atunci când s-a anunţat că va intra o mamă cu fiul ei în casă, L. a început să coacă idei, nu că ar fi fost prea multe variante, dar şi cele două existente cereau o subtilă analiză şi mai ales o strategie doar insinuantă, pentru a nu trezi bănuieli (şi ce bănuieli!).

Mireasa săptămânii îl va avea şi pe mirele... săptămânii cel dorit, iubit, adorat, ce o va lăsa pe R. afară fără niciun regret (oare?!).

Ce ocazie pentru L.! Nu tu R., să-l încurce pe C., nu tu Bris, s-o “judece”, doar un D. îndrăgostit, dornic să ierte orice, doar pentru a-i face pe plac iubitei lui.

Ce nu face omul când are în faţa ochilor o maşină, o casă, o nuntă, o lună de miere, toate ca într-un basm cu zâne şi feţi frumoşi... Cum să renunţi la toate astea pentru unul ca D., care a căzut uşor în plasa miresei celei mai mirese dintre toate fetele din casă !

Drept urmare a visului frumos, care se apropia cu paşi repezi, L. a convocat şedinţă restrânsă (în vestiar) cu M. şi M., unde au hotărât: Vine C. şi d-na G. !

Zis şi făcut. Ca prin farmec, i-a trecut dragostea pentru D. şi i-a revenit cea pentru C..

Să ne amintim de emisiunile în direct de la ora 13:30: ,,victima‘’ L. vărsa şiroaie de lacrimi însoţită, evident, în această durere de a doua ei mamă, G., înlăcrimată şi ea (nu înţeleg de ce!) şi când nimeni nu mai participa la ,,dezbateri’’ decât ele împreună cu moderatoarea (G.), iar mie îmi ieşeau flăcări din creier şi n-aveam cu ce să le sting. ,,Limbarniţa’’, pe care o am în general, îmi dispăruse şi nu-mi puteam lega cuvintele într-o propoziţie logică pentru că nu-mi puteam crede urechilor cum să se desfăşoare o emisiune de două ore cu subiectul ,,L. şi iubirea ei trecută’’.

Întrebări bazate pe ,,poate’’ sau ,,să presupunem’’, ,,dar dacă’’, ,,ce-ai face dacă’’, ,,hai să vedem ce-ar fi dacă’’ etc. mă paralizau şi-mi venea de multe ori să plec din emisiune, dacă aş fi putut. Sunt disciplinată, în general, şi respect regulile jocului, dar puterea de stăpânire îmi era pusă greu la încercare. Am fost şi laşă, pentru că aş fi putut să intervin mai hotărât pe această temă, nu să aştept şi iar să aştept să treacă valul iubirii trecute sau.... prezente şi viitoare.

Îmi dau notă proastă pentru multe dintre intervenţiile mele pe această temă.

Am destule interpretări în ceea ce priveşte reclama făcută lui L., printre care ar fi şi lipsa unor subiecte atrăgătoare pentru telespectatorii care ar fi atraşi să se uite la acest gen de emisiune.

La o intervenţie a mea de genul ,,eu aş face (zice) aşa’’, G. m-a pus urgent la punct cu ,,D-na, nu sunteţi producătorul meu’’. Simţeam nevoia să schimb tema, să ridic nivelul emisiunii noastre pe alte culmi de... spectacol.

31.03.2008

C. – prima eliminare

A venit şi sfârşitul primei săptămâni (că timpul trece, nu stă pe loc) şi ne-am trezit în faţa unei noi provocări: eliminarea primei fete din casă. Doamne, ce să fac ?!

Nu-mi place să port peste timp povara unei nedreptăţi, de aceea sunt extrem de atentă cu acţiunile, faptele mele atunci când trebuie să iau o hotărâre care îi priveşte pe alţii (nu puteam să sanctionez un elev decât după multe discuţii cu elevul, părintele, dirigintele etc). Consider că o nedreptate făcută unui copil sau unui tânăr (în formare) îi afectează mult dezvoltarea psihică, intelectuală şi comportamentală. Pe unii, nedreptatea îi îndârjeşte, îi ambiţioneaza să devină puternici, să se realizeze în plan profesional şi personal ; pe când pe alţii îi dărâmă, îi timorează, devin retraşi, inhibaţi şi în loc să avanseze spre maturitate, ca orice tânăr normal, dimpotrivă, le scade apetitul de muncă, viaţă şi caută sa se izoleze.

Aşa că trebuie să iau taurul de coarne şi să numesc o fată care să plece de unde a venit fără ca măcar aceasta să-i cunoască pe băieţi.

Ştiu că numele emisiunii este cel care este şi că mama băiatului alege o presupusă viitoare noră, dar... dar... dar de ce tocmai eu să hotărăsc pentru soarta unei fete?

Spun toate astea pentru că noi, mamele, nu ne puteam opri încă numai la o singură fată, chiar dacă ştiam gusturile băieţilor noştri, totuşi trebuie să vadă şi ei şi să aleagă sau să alegem împreună (patru ochi şi două capete pot vedea şi gândi mai bine), până la urmă. Grea ,,misie’’, ,,misia’’ de mamă căutătoare de noră (iar vorba lui nenea Iancu, săracul !).

Iată-mă-s la ,,Confesionar’’ (aşa-i ziceam eu camerei acesteia) şi exprimându-mi punctul de vedere asupra tuturor întâmplărilor petrecute de-a lungul unei săptămâni în casa mamelor şi a fetelor, precum şi părerea mea (mai ales) despre fete şi mame. Şi am început cu sinceritate că ,,nu-mi place decât L. pentru că este bine crescută, harnică, săritoare, se îmbracă cu gust etc., dar, ghinion, îl mai iubeşte pe C.’’. Prin urmare ,,reorientează-te (termen devenit uzual şi oarecum cu sens negativ în perioada următoare), “madam’’, spre altcineva! D.. Am numit-o pe D. pentru a o recomanda fiului meu, iar pe C. am numit-o pentru eliminare în acea seară. Motive? Off! ,,Are carenţe în educaţie (această sintagmă mă va sâcâi şi îmi va fi pusă ca pecete şi mai târziu, o emblemă a ,,durităţii mele’’ în ceea ce priveşte... cei din casă) şi nu se potriveşte cu fiul meu’’.

Doamne, ce-am mai suferit pentru fata asta! Nu-mi părea rău că am numit-o, dar îmi părea rău că n-am cunoscut-o îndeajuns, de fapt nici pe ea şi nici pe altele.

Pe C. am cunoscut-o mai târziu prin emisiunile de după-amiaza de la ora 19:15 şi mi-am dat seama că este o fată de caracter, bună, cu principii de viaţă sănătoase cu gânduri foarte frumoase despre căsătorie ca şi despre viaţa de cuplu, în general, dar are gura prea mare.

13.04.2008

Iată-ne gătite, coafate, machiate, pentru ce?... Să scoatem o fată din casă.

Noi, mamele, nu ne-am prea sfătuit ce şi cum să facem, doar pe grupuri: eu cu mami, (pe atunci bunica era ,,mami’’, sau ,,mamiţa’’, aşa o alintam eu, dar lucrurile s-au schimbat mai târziu, când am simţit că mi-a înşelat aşteptările, episod pe care îl voi povesti mai târziu) şi cu E. am propus-o pe C., iar G. pe D. M. a propus-o pe L., eu condamnând-o atunci pentru această poziţie a ei, dar, s-a dovedit mai tarziu, că avea mare dreptate prin motivele pe care le-a invocat (se cunoştea cu C. şi cu G.).

Bunica a fost aleasă ,,soacra săptămânii’’ şi C. a ieşit din casă. L. era ,,mireasa săptămânii’’ (pentru prima dată) şi eu ocupam un loc destul de bun pe atunci în preferinţele telespectatorilor (locul III). Acum ştiţi cu toţii întregul ceremonial din seara eliminărilor din casă indiferent că iese mamă şi băiat sau numai fată, dar atunci când trăieşti pe viu toate acestea este absolut emoţionant, vă spun eu care nu sunt uşor de impresionat.

Am trăit multe si m-au impresionat multe, dar acest prim moment de eliminare a C., ne-a terminat pe toate (eram numai doamne şi domnişoare). Mai târziu ne-am obişnuit, însă atunci, fiind începutul unei.... noi ere (a eliminărilor), ne-am topit cu toatele de mila celei care pleca, plângând şi regretând că n-a ajuns nici măcar să-i cunoască pe băieţi.

N-aş spune că am plâns, eu plâng greu, dar vreau să accentuez că momentul acela îl voi ţine minte mult timp pentru sentimentul de vinovăţie pe care l-am trăit, vinovăţia în raport cu C., şi mai ales pentru că le influenţasem şi pe celelalte două doamne, E. şi bunica.

C., te rog, să nu regreţi că ai plecat atunci şi iartă-mă, dacă poţi!

23.04.2008

Începutul procesului… de cunoaştere

În sfârşit, fetele au voie să meargă una câte una în casa băieţilor de unde se întorceau în casa noastră tot una câte una, care impresionate de tot, care oarecum dezamăgite, care ,,cu fluturaşi în stomac’’ (vezi A. pentru R.). Concluzia mea (tacită) a fost că fetele noastre n-au putut să-şi facă aproape nicio impresie în scurtul timp pe care l-au avut la dispozitie. Erau prea emoţionate (şi înfrigurate, afară era ger) ca să vadă clar pe care Făt-frumos pe cal alb dintre ceilalţi feţi-frumoşi (tot pe cai albi) îl poate alege. Poate aşteptau ca toţi să fie de la doi metri în sus şi să posede muşchi, plete sau mai ştiu eu ce, de parcă ele ar fi fost tot niste Ilene Cosânzene, fiice de nu ştiu ce împăraţi sau regi. Cam aşa am avut eu impresia că aşteptau fetele noastre să întâlnească în camera băieţilor. Dintr-o dată fericirea, dintr-o dată paradisul dragostei la prima vedere.

Ei, n-a fost aşa şi asta s-a văzut mai târziu, când unele dintre ele au plecat acasă fară să fie alese de vreunul dintre băieţi.

Această primă întâlnire a avut două câştigătoare: prima este A.M., invidiată apoi de toate celelalte fete (pentru că R. strigase la gard că o vrea pe A.M., că i-a trimis, apoi, flori şi i-a spus cuvinte ca ,,m-am îndrăgostit la prima vedere’’). Iar a doua a fost R., care chiar s-a îndrăgostit de C. şi aştepta înfiorată ca el sa-şi exprime alegerea, preferinţa lui precum şi preferinţa doamnei G.

Cred că fetele noastre (cele mai multe) n-au venit unde trebuia, pentru că acesta era un concurs matrimonial, iar ele n-aveau această intenţie (vezi M.). N-ar fi fost corect din partea niciuneia să încurce ploile prin casă şi să ia locul alteia, care chiar a venit cu intenţii serioase, adică să-şi găsească perechea sufletului ei. S-a întâmplat chiar că a ieşit din casă, prea devreme, una dintre fetele care venise cu adevărat să cunoască un băiat. Şi aceasta este L. Dar, poate, şi C sau R.

Ce să mai spun de M, fata care a încurcat pe Bris, pe R şi, culmea, a rămas în casă până la final. M este de condamnat pentru că a avut de mai multe ori ocazia să plece din casă, dar n-a făcut-o, cu toate că singură a spus mai târziu că iubeşte pe cineva de afară. Eu am vorbit de două ori cu ea şi m-a minţit deschis fără să clipească: ,,Am venit aici, renunţând la multe (nu ştiu la ce s-a referit cu ,,multe’’) pregătită pentru orice’’ (ce-o fi însemnând ,,orice’’?!). Am mai întrebat-o motivul pentru care a venit în casă (am întrebat-o pentru că mi se părea rece, distantă, rezervată şi preocupată de cu totul altceva), iar ea mi-a răspuns că vrea să cunoască pe cineva. Mamele ar fi vrut s-o propună pentru eliminare de mai multe ori, chiar şi atunci când a plecat L, adică la două săptămâni de la intrarea noastră în casă, dar eu m-am opus pentru că Bris îmi spusese că ar vrea să o cunoască, cu toată împotrivirea mea.

24.05.2008

Când puteam să-i suflu la ureche lui Bris câte ceva, chiar îi spuneam şi nu o dată că M. nu se potriveste cu el pentru că este rece, autoritară, n-are simţul umorului, n-are spontaneitate şi nu mi se pare că ar vrea cu adevărat pe cineva. Prea multe nu puteam să-i spun lui Bris pentru că învăţasem lecţia cu datul în direct, să ne-audă toată lumea, când de fapt vrem să fim secretoase şi să nu ne ştie nimeni, mai ales atunci când vorbim despre fete şi despre ce li se potriveşte băieţilor noştri.

Am păţit-o în prima săptămână, când G. m-a provocat să spun de ce nu mi-ar plăcea D. Iar eu am spus că D. n-are sâni. De aici a ieşit o întreagă caterincă, nu mai ştiam pe unde să scot cămaşa, ce să mai spun, ca să nu mi-o ridic în cap pe D., dar nici pe telespectatori. După această “frumoasă” exprimare vreau să spun că am devenit excesiv de prudentă şi nu prea am mai fost prinsă cu mâţa-n sac, cu toate că tinerii noştri organizatori ne pândeau 24 de ore din 24.

N-am putut să-l influenţez pe Bris în niciun fel să renunţe la M. şi s-o aleagă, de exemplu, pe D.; prin urmare ne-am ales cu M. şi formam, cică, o echipă. Încercam mereu să-i găsesc calităţi (pe care, de fapt, le şi are) şi să le conving şi pe mame la sfârşit de săptămână să nu o propună pentru eliminare. Aşa cum eu nu le propuneam pe alesele băieţilor lor, aşa le rugam şi eu să nu o propună pe M. N-am reuşit mereu şi asta s-a văzut înainte de Paşti, când bunica a nominalizat-o pe ea şi noroc (sau ghinion, şi ce ghinion!) cu răscumpărarea.

Nu s-a ştiut până atunci de răscumpărare, era pentru prima dată adus în discuţie acest procedeu şi chiar am fost fericită în acel moment (fericită pentru că Bris mi-o ceruse) să pot plăti, cu banii pe care îi aveam în casă, rămânerea lui M. în concurs.

A fost un moment destul de tensionat şi emoţionant pentru mine pentru că bunica mă înşelase, cu toate că o rugasem insistent să nu o propună pe M. la sfârşit de săptămână. Aşa a început răceala şi îndepărtarea mea de bunica, pentru că m-am simţit înşelată, înjunghiată pe la spate, şi, ca urmare, noi două n-am mai prea comunicat... ca până atunci. Acum îmi dau seama că bunica a cunoscut-o încă de la început pe M. şi nu degeaba îmi spunea mereu ,,M. este rea şi răzbunătoare’’. S-a cam dovedit că avea dreptate şi, cu experienţa ei de viaţă, “citea” mai uşor oamenii, spre deosebire de mine care am cam fost dusă de nas.

În seara, când am răscumpărat-o pe M., am simţit că numai aşa pot să-l ajut pe Bris şi că ce rost ar fi avut s-o las să plece, dacă tot ne propusesem să mergem cu ea până unde am fi putut, poate chiar până în finală. N-a fost să fie aşa decât pentru M..

24.06.2008

Cu o seară înainte, Bris aruncase o sticlă cu un bileţel în interiorul ei prin care o ruga să nu se supere pe el prea tare pentru că o chemase cu o zi înainte pe L. (,,Judecarea premiantei’’) în loc s-o cheme pe ea în ziua în care se întâlneau băieţii cu fetele pe care le aleseseră pentru a forma un cuplu. M. a făcut mult caz pentru că Bris i-a luat apărarea lui C. într-o discutie pe care el, cică, n-ar fi trebuit s-o aibă, n-ar fi fost cazul să se amestece în treburile lui C. şi ale L..

Aici, M. a avut dreptate. Dar să faci atâta caz, cum a facut ea, pentru că Bris n-a chemat-o în ziua în care se intalneau toţi băieţii cu fetele, mi s-a părut exagerat, şi, mai ales că a facut-o doar din orgoliu, îmi dau seama acum de asta.

Lista de cumpărături

De fapt, eu am avut unele nemulţumiri încă de la inceput, de când am intrat în casă în ceea ce priveşte produsele pe care noi le comandam lunea pe lista de cumpărături. Şi această nemulţumire venea din faptul că eu vroiam lactate, peşte, fructe, iar cantităţile de aceste produse nu ne ajungeau şi asta pentru că bugetul nu ne permitea să luăm cantităţi industriale, să zicem de fructe, când puneam cantităţi mari de carne şi afumături. N-aş spune ca am făcut din asta un capăt de ţară, nu era cazul, frigiderele erau permanent pline, însă mie îmi trebuiau altfel de produse, dorite de toate doar ca desert sau ca aperitive.

La capitolul hrană, Maria poate da sfaturi de slăbire pentru că a dat cateva kilograme bune jos cât a stat în casă, pe când fetele s-au îngrăşat toate. Poate şi pentru faptul că nu fac mişcare.

Monica

O telespectatoare din Iaşi mi-a făcut o analiză (la cald) a tuturor caracterelor din casa “Noră pentru mama” şi mi-a spus despre Monica exact ce-aş fi spus eu, dacă aş fi putut (dacă aş fi avut, mai bine zis, curajul) în timpul emisiunilor în direct, de la prânz.

Cultivând echivocul (ambiguitatea), mai ales în discuţiile cu băieţii (exemplu: Răzvan o întreabă, din senin, dacă i-a fost dor de el, iar Monica răspunde, într-un stil de mare diplomat, “tu ce crezi ?”), această fată a sedus (şi abandonat), rând pe rând, atât pe mame, fete, cât şi pe băieţi.

Posedă arta seducţiei în stilul femeilor de lume, dar şi a fetelor naive cu sex – apeal.

Până la urmă, s-a dovedit, că n-a prea ajutat-o nimic din ceea ce-a făcut, pentru că ar fi avut nevoie de o mai profundă inteligenţă şi, mai ales, răbdare, mai multă răbdare în a-şi îndeplini planurile.

Prezenţa fizică o ajută în a-şi supune “adversarul”, în măsura în care ţi-ar plăcea o femeie cu forme ceva mai rotunde (rubensiene, chiar), cu un păr frumos, dar cu o faţă prea mult chinuită de nesomn şi de farduri.

Abia acum mi-am dat seama, că Monica şi Lăcrămioara au construit împreună fel de fel de planuri, pe care le-au aplicat în funcţie de necesităţi. De cele mai multe ori, le-au folosit, ca asociate, atât pe celelalte fete, cât şi pe unele mame, fără ca acestea să-şi dea seama, în atingerea scopurilor lor.

Ca exemple, aş da atât momentul “Lili” (vezi cearta din emisiunea în direct), cât şi unele eliminări (a mea şi a Elenei).

Aici, m-aş hazarda şi aş lansa, ca o posibilă variantă, şi planul ultim, prin care (chipurile!) Monica ar fi vrut s-o elimine pe Lăcrămioara cu ajutorul lui Dragoş.

Dacă ne gândim un pic, ne-am da seama că cea care-ar fi avut de câştigat la deconspirarea acestui joc, n-ar fi fost alta decât Lăcrămioara. Aceasta ar fi fost salvată de telespectatori, ar mai fi devenit încă odată o victimă inocentă a uneltirilor din casă, de data aceasta a uneltirii celei mai bune prietene a ei, s-ar fi răzbunat şi pe Dragoş (cât e el de şmecher şi răzbunător?!), iar în faţa lui Cristi ar fi devenit, dintr-o dată, femeia dorită, tocmai pentru că alţii o persecută.

Aţi văzut cum i-a scris Lăcrămioara un bileţel lui Cristi ? Dar aţi mai văzut şi cum tot explica ea cum e cu încredera în Dragoş ? Poate, poate îşi dă şi Cristi seama că Dragoş este vinovat pentru ruperea relaţiei dintre ei doi. Ce “neserios” este acest băiat (Dragoş), care, uite, cum o victimizează pe deja victima Lăcrămioara !

Monica a făcut un joc şi atât. Cele două s-au pupat “Piaţa Independenţei” (vorba lui Caragiale) şi şi-au continuat frumoasa colaborare şi prietenie.

Să te ferească Dumnezeu de aşa nurori la casa omului !

Tot Monica şi Lăcrămioara au colaborat, umăr la umăr, la eliminarea lui Bris, sau singure s-au încurcat în iţele ţesute, “uitând” pe cine să protejeze.

Eu nu-i port pică Monicăi, dar nici n-aş spune că mor de dragul ei, mai ales că nu pot uita palma aceea dată lui Bris (şi care m-a ofticat foarte multe zile în şir pe mine, iar pe Bris l-a făcut “să glumească”, strângând din dinţi, cum că, la ieşirea din casă, se va face... criminal în serie şi că va sugruma – Doamne, fereşte ! – pe toate fetele cu numele “Monica”, luate din cartea de telefon).

Nici Bris şi nici eu n-am fost mai răniţi în orgoliul şi personalitatea noastră de nimeni, ca de comportamentul ciudat, întortochiat, fals, manipulant, mincinos, derutant al acestei fete cu care ne hotărâsem (şi cât regret acum că am cedat insistenţelor lui Bris) să facem o echipă pentru finală.

Acum, am uitat aceste nimicuri şi revin la părerea iniţială pe care mi-o făcusem după primele zile petrecute în casă, şi anume că nu-mi doresc o noră ca Monica (rece, autoritară, etc), ci o fată blândă sinceră, deşteaptă şi cu simţul umorului.

Aşa să fie !

Va urma

Videos

2008-01-09T03:35:00.001-08:00

Amestecate

2008-01-09T03:33:00.000-08:00

09.02.2008

Cica prin Evul Mediu fetele obisnuiau sa tina o noapte sau mai multe un mar decojit la subsuoara ca acesta sa se imbibe cu mirosul specific, respectiv cu feromoni, dupa care dadeau acel mar barbatului iubit care pleca in calatorie, la razboi etc. pentru a-l mirosi si a-si aminti de ele.
Divagind un pic, eu cred ca de aia se taiau aia ca nebunii cu sabiile prin razboaie, erau buimaciti de mirosuri... sareau merele pe cimpul de lupta din buzunare ca lacustele. Va dati seama ce duhoare era acolo? Ce, singe, ce urlete de durere, ce strigaturi de victorie...!!? Erau tipete de isterie, frate, n-aveai unde sa fugi, numai subsuori in toate directiile, cite Marii, cite Catrine si Veronici!!! Si atunci ce puteai sa faci decit sa tai in stinga si-n dreapta sa-ti faci loc sa iesi din baia aia comunala...?!
Ce n-as da sa faca oamenii si acuma asa. Sa mergi la parinti, sa scoti marul respectiv in loc de poza si sa faci prezentarile: Ea e logodnica mea.... Iar ei sa zica: - Iute, iute, ne lacrimeaza ochii, inseamna ca e de vita nobila, sa fie intr-un ceas bun!...
Cind mergi la piata sa iei morcovi, ceapa, ulei si doua kile de mere, unul pentru copii si altul pentru... delegatia mea.

04.03.2008

Intr-o seara am scos ciinii la plimbare. Ma tot gindisem cum s-o fac pentru ca fiind doi si foarte agitati imi era greu sa ii tin in lesa iar sa le dau drumul liber era riscant. In seara respectiva am apelat la mama succesului in toate, mai precis, la compromis. Prin urmare, am iesit cu unul legat si cu celalalt liber.
Planul s-a dovedit a fi foarte bun, totul a mers ca pe roate. Ciinii erau linistiti, isi vedeau de mirositul si urinarea obisnuita pina a aparut THE BITCH! In acel moment ciinele a inceput sa se joace, sa testeze terenul ca orice mascul. Erau tare frumosi ca aveau aceeasi statura, erau amindoi bine hraniti si agili.
Cateaua, printr-o intimplare, ramasese in urma sa mai miroase niste tufe asa ca a intirziat la intilnire, dar si cind a venit.... Cum a vazut-o de departe si-a pregatit avintul si a pornit fara sa latre, fara nimic, direct in dusmanca. Dusmanca, deloc mai prejos s-a tinut bine, a primit lovitura cu dibacie, a intors-o si a culcat-o pe a mea la pamint si s-a infipt cu dintii in gitul ei imobilizind-o. In secunda urmatoare, ciinele, din spirit familial, s-a repezit la dusmanca. Imediat un maidanez care era pe aproape s-a repezit si el in al meu. Se formasera doua grupuri inclestate. Ma uitam ca la dentist, nu stiam ce sa fac, unde sa intervin. Am ales sa salvez pe cel mai putin avantajat, pe catea care parea ca e complesita. M-am bagat, am apucat-o si am tras-o in sus. Era ca la descarcerare, nu voia sa dea drumul nici una asa ca le-am ridicat pe amindoua. Le-am scuturat, le-am lovit, am impins cu piciorul, pina au dat drumul. Am inceput sa inaintez spre casa cu cateaua in miini, ridicata sa nu ajunga diavolita cealalta la ea ca tot sarea sa o apuce si tragind in acelasi timp lesa de care erau agatati ceilalati ciini, inca inclestati. Caram dupa mine trei ciini, adica vreo 60 de kile. La un moment dat m-am impiedicat de unul din ei si am cazut scapind cateaua din miini. Imediat a fost insfacata de cealalta si s-a reluat ciufuleala. M-am ridicat, am inceput iar descarcerarea. Am ridicat-o pe a mea mai sus (15 kile!) , cealalalta nu voia sa dea drumul, atirna tinindu-se cu dintii de fundul aleia. Am continuat sa inaintez, mai mult in patru labe. Trageam dupa mine acum patru ciini (total cca 80 de kile). Pe drum se adunasera deja spectatori, era ca la stirile de la ora 5. Imi era rusine, trebuia sa dispar cit mai repede. Am scuturat cateaua, cealalta a dat drumul, am ridicat-o pe a mea deasupra capului, m-am intors la aia doi, am urlat, si-au dat drumul, am inaintat, iar apoi m-am razgindit si, intorcindu-ma, i-am ars dusmancei un picior in bot. Nu se astepta si a ramas perplexa. Am profitat de soc si i-am mai ars una. S-a convins si s-a retras. Am intrat in curte, le-am dat drumul alor mei.
Zece minute am stat toti trei gifiind, in cerc, uitindu-ne ca timpitii unii la altii, nevenindu-ne sa credem prin ce-am trecut.
Dupa aia am analizat urmarile: ciinele, o ureche rupta, singe pe git, cateaua, urme usoare de violenta pe sold si coada, eu, pantalonul rupt in genunchi si o rana singerinda tot acolo. Ieftin, de-acuma nu-i mai scot o luna....

27.03.2008

Zilele astea sint in Brasov. Minunat oras, nu ma pot obisnui cu frumusetea lui. Iar oamenii ce sa zic, doar un exemplu.

Era o interesectie fara semafor. In ea intra o masina de scoala cu elev si instructor. In spate, un autobuz si mai multe masini, coada. In mijlocul intersectiei masina de scoala se opreste, a murit motorul. Elevul porneste din nou, dar ii moare. Iarasi, a treia oara la fel. In sfirsit a patra oara reuseste sa se urneasca din loc si sa iasa din intersectie. Crezi ca din toata coada aia din spatele lor cu soferi, sint sigur, grabiti, a claxonat vreounul? Nici unul, dom'le!!!!!

Daca toata situatia asta era la noi, in Moldova, cred ca nu raminea ruda de-a elevului neamintita in injuraturi si blesteme, toate geamurile s-ar fi deschis si toate claxoanele ar fi urlat ca la nunta....! Nu ar fi fost depare nici momentul in care ar fi iesit si cu bataie.... In fine, bravo lor brasovenilor, faini ardelenii astia, dom'le.